Icterul neonatal este o situatie frecvent întâlnita la nou-nascuti si consta în colorarea în galben a tegumentelor si mucoaselor (în special a conjunctivei oculare) ca urmare a excesului de bilirubina din sânge. Bilirubina este un pigment normal rezultat din degradarea hemoproteinelor din eritrocite (în principal hemoglobina). În mod normal, bilirubina este transportata la ficat si excretata prin bila în materiile fecale. Icterul apare atunci când nivelele de bilirubina cresc foarte mult iar capacitatea ficatului nou-nascutului de a prelua si excreta pigmentul sunt depasite. Acest lucru se poate întâmpla din mai multe motive:
> turnoverul hematiilor (înlocuirea celor îmbatrânite cu celule noi, tinere) este mai crescut la nou-nascuti decât la adulti: nou-nascutul are un numar mare de hematii (situatie fiziologica în viata intrauterina), iar dupa nastere este necesar ca numarul lor sa scada, printr-o hemoliza (distrugere a hematiilor) accentuata.
> ficatul nou-nascutului nu este complet dezvoltat, astfel încât unele dintre functiile sale pot fi imature (inclusiv cea de preluare si excretie a bilirubinei)
> nivelul de bilirubina absorbit din intestin înainte de excretie este ridicat (circuit enterohepatic al bilirubinei)
Cresterea exagerata a nivelului bilirubinei serice (peste 25 mg%) poate avea însa consecinte grave asupra starii de sanatate a copilului. Bilirubina se poate acumula la nivelul ganglionilor bazali din creier si în nucleii trunchiului cerebral si poate cauza surditate, convulsii sau paralizii. În unele cazuri, mult mai rar, icterul poate fi cauzat de o alta afectiune - precum o infectie sau o disfunctie tiroidiana.
Academia Americana de Pediatrie recomanda ca toti nou-nascutii sa fie exminati pentru icter la câteva zile de la nastere.
TIPURI DE ICTER
> icterul fiziologic (normal): apare la majoritatea nou-nascutilor, este moderat si se datoreaza imaturitatii functiei hepatice, care prelucreaza mai lent bilirubina. Apare la 2-4 zile de viata si se remite în primele 1-2 saptamâni.
> icterul de prematuritate: apare la nou-nascutii prematuri, ficatul acestora fiind si mai putin pregatit sa metabolizeze corespunzator bilirubina. Icterul la prematuri trebuie tratat pâna la un nivel mai scazut al bilirubinei fata de cel la copiilor la termen, pentru a evita complicatiile.
> icterul de alaptare la sân: poate apare atunci când copilul nu este alaptat suficient sau este alaptat cu dificultate (13% din cazuri) sau, la 1-2% dintre copii, ca urmare a substantelor continute în laptele matern - care perturba metabolismul bilirubinei. Apare începând cu zilele 3-5 de viata si se amelioreaza pe parcursul a 3-12 saptamâni.
> incompatibilitatea de grup sangvin (Rh sau ABO): daca nou-nascutul are un grup sangvin diferit de cel al mamei, organismul matern poate sintetiza anticorpi care distrug celulele rosii (hematiile, eritrocitele) ale copilului. În acest caz, bilirubina se poate acumula la nivele crescute chiar din prima zi de viata. O forma severa de icter neonatal prin incompatibilitate de Rh - icterul nuclear, kernicterus (bilirubinemie peste 25 mg%) - poate fi prevenit prin administrarea la mama de globulina anti Rh în primele 72 ore dupa nastere (prevenind sinteza de anticorpi care ar putea pune în pericol viitoarele sarcini).
FACTORI DE RISC pentru dezvoltarea unui icter neonatal:
> prematuritatea
> nou-nascuti cu frati/surori care au avut icter neonatal
> nou-nascuti cu grup sangvin diferit de al mamei
> nou-nascuti din parinti asiatici, din zona mediteraneeana sau americani nativi
> nou-nascuti care se alapteaza cu dificultate
> nou-nascuti cu cefalhematom (acumulare de sânge sub scalp, apare la copii extrasi cu forcepsul sau prin vaccum extractie sau la cei care au fost supusi unei presiuni crescute în canalul de nastere)
> nou-nascuti cu rani extinse (a caror vindecare presupune distrugerea unui numar mare de hematii)
> deficit genetic de enzime hepatice (sindrom Gilbert, sindrom Criggler-Najar)
> infectii
SIMPTOME si DIAGNOSTIC
> Icterul apare de obicei în zilele 2-3 dupa nastere. Este localizat initial la nivelul capului, iar ulterior se extinde si la celelalte segmente ale corpului. Pielea unui nou-nascut icteric va aparea galbena la început doar în zona fetei, apoi si în zona pieptului si abdomenului superior si în final, pe picioare. Majoritatea nou-nascutilor sunt externati împreuna cu mamele lor dupa primele 1-2 zile, însa ar fi recomandat ca medicul sa examineze copilul la 3-4 zile de la nastere. În acest caz, le revine parintilor responsabilitatea de a observa aparitia unui icter.
> Diagnosticul presupune examinarea clinica a nou-nascutului de catre medic si prelevarea unei probe de sânge pentru determinarea nivelului seric de bilirubina. Exista posibilitatea unei masurari aproximative prin folosirea unei lampi (transcutaneous bilirubin level - TcB), si ulterior, daca nivelul estimat este crescut, se dozeaza bilirubinemia.
> Parintii trebuie sa solicite un consult medical de urgenta atunci când:
> icterul apare în primele 24 ore dupa nastere
> icterul se extinde sau devine din ce în ce mai accentuat
> nou-nascutul face febra peste 37.8 grade Celsius (masurata intrarectal)
> nou-nascutul da semne de suferinta
> nou-nascutul nu se hidrateaza corespunzator sau este somnolent (este obosit mereu, se trezeste cu dificultate)
> nou-nascutul are convulsii sau spasme
> nou-nascutul are reflexele atenuate si este apatic
TRATAMENT
În formele usoare sau moderate, copilul va reusi sa elimine singur excesul de bilirubina în decurs de 1-2 saptamâni (nefiind necesar tratament). În cazul unor nivele crescute ale bilirubinei se va practica fototerapia cu lumina alba sau albastra - care creste oxidarea bilirubinei în compusi hidrosolubili si favorizeaza excretia ei.
> Nou-nascutul va fi alaptat mai des sau se va suplimenta alaptatul la sân cu formule (pentru a stimula excretia continutului intestinal, deci inclusiv a blirubinei). Daca nou-nascutul a dezvoltat icter datorita laptelui matern, medicul poate recomanda întreruperea temporara a alaptarii.
> În cazurile severe de icter, se vor efectua transfuzii sangvine (blood exchage: se va înlocui sângele nou-nascutului cu sânge proaspat).