VSH

VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) este o prob? inflamatorie care face parte din setul de analize uzuale.

Ce este VSH?

Așa cum îi spune și numele, viteza de sedimentare a hematiilor se referă la proprietatea globulelor roșii de a sedimenta, sub acțiunea forței gravitaționale. Astfel, sângele recoltat pe anticoagulant se lasă într-un tub timp de 1 oră să sedimenteze, interval după care se citește gradația tubului deasupra coloanei de hematii depuse pe fundul tubului. Această gradație exprimată în mm (numărul de milimetri de plasmă separată) este valoarea VSH la 1 oră. Similar se determină valoarea VSH la 2 ore. Viteza cu care hematiile sedimentează depinde de numărul, forma și încărcătura electrică a acestora. Valarea VSH este determinată de interacțiunea între factori care accelerează sedimentarea (fibrinogenul favorizează formarea de agregate de hematii care sedimentează mai repede) și care încetinesc sedimentarea eritrocitelor (încărcătura electrică negativă).

Valori normale ale VSH

Valorile normale ale VSH pot diferi de la un laborator la altul și în funcție de sex. Ca formulă generală se folosește: valoarea normală a VSH este vârsta pacientului/2 (+5 dacă este vorba despre o femeie). Astfel, pentru un bărbat de 50 ani valoarea normală este de 25 mm/1 oră, iar pentru o femeie de 60 ani este 35 mm/1 oră.

Generic, valorile normale sunt de 3-10 mm/1 oră și 5-15 mm/2 ore la bărbați, 6-15 mm/1 oră și 8-20 mm/2 ore la femei. La nou-născut, valorile normale ale VSH sunt 0-2 mm/oră, iar la copii până la pubertate 3-13 mm/oră.

Valorile normale sunt ușor mai mari la femei față de bărbați și cresc odată cu vârsta.

Când se recomandă efectuarea VSH?

VSH este un marker nespecific de inflamație util în diagosticul și urmărirea unor boli inflamatorii, neoplazice sau autoimune – mielom multiplu, arterită temporală, polimialgie reumatică, lupus, artrită reumatoidă, tuberculoză.

Alături de alte probe inflamatorii (fibrinogen, proteină C reactivă, procalcitonină), VSH ajută la diagnosticul diferențial al unei infecții bacteriene de una virală.

Interpretarea VSH mare, mic, crescut, scăzut

Cauze de VSH scăzut (mic): policitemie, siclemie, sferocitoză, microcitoză, anizocitoză, insuficiență cardiacă congestivă, leucocitoză, fibrinogen scăzut (ciroză), hipogamaglobulinemie, hipervâscozitate sangvină, anumite medicamente (corticoizi).

Cauze de VSH crescut (mare): anemie, macrocitoză, hipoalbuminemie (malnutriție, insuficiență hepatică, insuficiență renală), fibrinogen crescut, hiperglobulinemie, infecții acute sau cronice, bacteriene, virale, fungice sau parazitare, cu orice localizare (digestive, dentare, genitourinare, endocardice, pulmonare, cutanate, otice), inflamații, cancer, sarcină, premenstrual, boli autoimune (artrită reumatoidă, sclerodermie, spondilită anchilozantă, lupus, dermatomiozită, boală mixtă de țesut conjunctiv), vasculite, reumatism articular acut, boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colită ulcerativă), infarct miocardic, boli tiroidiene, unele medicamente.

Interpretarea rezultatului VSH se face în contextul clinic al fiecărui pacient, împreună cu rezultatele altor analize. Multă lume se alarmează atunci când află că au un VSH ușor crescut – această creștere poate să nu însemne neaparat ceva grav, ci doar inflamație de la o carie sau o infecție respiratorie. Dacă VSH este modificat în absența unor semne sau simptome de boală, de obicei nu se recomandă investigarea extensivă a pacientului pentru o boală ocultă, ci mai degrabă repetarea analizei peste câteva săptămâni.

Referințe: Clinical Utility of the Erythrocyte Sedimentation Rate, AAFP

Add comment


Security code
Refresh