Gripa – simptome, tratament, vaccinare

Gripa este o afecțiune respiratorie contagioasă cauzată de infecția cu un virus gripal, care se transmite pe cale aeriană.

Infecția gripală are de obicei evoluţie autolimitantă și poate cauza adevărate epidemii în anotimpurile reci.

Despre virusurile gripale

Gripa este cauzată de unul dintre virurile gripale A, B sau C, ce fac parte din familia Orthomyxoviridae. Numele familiei a fost ales pe baza tropismului pentru arborele respirator pe care îl au aceste virusuri. Virusul gripal A este implicat în infecţiile apărute la om dar şi la unele specii de păsări şi mamifere. Virusul gripal B afectează exclusiv omul fiind mai rar implicat în apariţia gripei, iar virusul gripal C are patogenitate minimă. Pe suprafaţa virusului există nişte proeminenţe cu ajutorul cărora se ataşează de celulele ţintă ale gazdei. Aceste proeminenţe poartă numele de peplomere. Există 2 tipuri de peplomere care prezintă importanţă: hemaglutinina (H) şi neuroaminidaza (N). Virusurile gripale au o mare variabilitate genetică, aceasta fiind cauza apariţiei formelor virale mutante  (citește despre shift-ul și drift-ul antigenic). Transmiterea se face pe cale aeriană prin picături, dar şi indirectă prin obiecte contaminate recent cu secreţii respiratorii. Izvoarele de infecţie sunt reprezentate de: bolanvul contagios cu gripă, persoanele infectate fără manifestări clinice şi animalele purtătoare de virus.

Semne și simptome de gripă

Simptomele de îmbolnăvire apar la circa 2-5 zile de la infectarea cu virusul gripal (reprezentând perioada de incubație a virusului).

Debutul este brusc, cu frison şi febră înaltă (peste 39), stare generală proastă, oboseală generalizată, dureri de cap (cefalee), dureri la nivelul ochilor, dureri de mușchi (mialgii) și articulații (artralgii), realizând o senzație de “corp bătut”. Acestor simptome li se adaugă în perioada de stare: catar oculo-nazal (congestie nazală, secreții nazale apoase – rinoree, lăcrimare, ochi roșii), tuse seacă, dureri în gât (“roșu în gât”), facies congestionat, astenie. Uneori tusea uscată poate deveni productivă, sputa fiind vâscoasă și cu striul sangvinolente. Perioada de convalescenţă constă într-o stare de astenie, subfebră și tuse. Este o perioadă propice pentru dezvoltarea infecţiilor respiratorii bacteriene. Complicaţii ce pot apărea: complicaţii respiratorii (laringită prin suprainfecţie cu Haemophilus influenzae la copil şi cu stafilococ la adult,  bronşiolită, pnumonii gripale primare sau secundare prin suprainfecţie bacteriană, pleurezii para- sau metapneumonice purulente sau hemoragice), complicaţii cardiovasculare (miocardită toxică caracterizată de tahicardie, aritmii, zgomote cardiace asurzite), complicaţii neurologice (encefalite, meningite gripale).

Citește aici despre cum să diferențiezi gripa de răceală.

Cum se transmite gripa?

Virusul gripal se transmite pe cale aeriană (tuse, strănut, vorbit), prin contact direct cu bolnavul de gripă sau cu obiecte personale ale bolnavului contaminate cu secreții nazofaringiene.

Cât timp sunt contagios?

O persoană poate fi contagioasă chiar înainte de a ști că s-a îmbolnăvit de gripă. Ea poate transmite virusul începând cu 1 zi înainte de debutul simptomelor și până la 5-7 zile după îmbolnăvire. Copiii mici și persoanele cu sistem imunitar slăbit pot fi contagioși pentru perioade mai lungi de timp.

Cine este susceptibil să se îmbolnăvească de gripă?

Oricine se poate îmbolnăvi de gripă, chiar și persoanele sănătoase. Pericolul de îmbolnăvire este însă mai mare la adulții tineri, categoria de vârstă 20-40 ani, în principal din cauza stilului de viață stresant, a alimentației nesănătoase și odihnei insuficiente, care deprimă sistemul imunitar. Vârstnicii sunt mai feriţi pentru că au anticorpi anamnestici (infecţiile subclinice dezvoltate de-a lungul vieţii au dus la formarea de anticorpi anti-gripali), iar copiii mici sunt feriţi pentru că au anticorpi materni.

Cât de gravă este gripa?

Epidemiile de gripă sunt impredictibile, severitatea lor depinzând de tulpina de virus gripal circulantă, rata de transmitere a virusului precum și disponibilitatea vaccinului.

Deși în majoritatea cazurilor infecția gripală se manifestă prin forme ușoare sau medii de boală, există anumite categorii de persoane care pot dezvolta complicații severe.

Complicații ale gripei

Gripa este de obicei o infecție autolimitată, care nu necesită tratament antiviral, ci doar simptomatic. Anumite persoane prezintă însă un risc crescut de complicații asociate infecției gripale:

  • copii mici
  • vârstnici peste 65 ani
  • persoane cu boli cronice – respiratorii (astm, bronșită cronică, fibroză chistică), endocrin-metabolice (diabet, obezitate), cardiovasculare (cardiopatii congenitale, insuficiență cardiacă, boală cardiacă ischemică), neurologice (epilepsie, paralizie cerebrală, retard mental, întârziere în dezvoltare, distrofie musculară, leziuni ale sistemului nervos central), hematologice (siclemie), renale sau hepatice, stări de imunodepresie (infecție HIV, cancer, tratament citostatic sau cortizonic)
  • femei gravide
  • persoane instituționalizate (aziluri de bătrâni)

Complicațiile pot fi reprezentate de suprainfecție bacteriană (pneumonie bacteriană), infecții otice, sinusale sau meningeale, deshidratare sau agravarea bolilor cronice.

Cum se diagnostică gripa?

Diagnosticul de gripă este preponderent clinic (pe baza manifestărilor clinice ce sugerează sindromul gripal). Paraclinic, hemoleucograma este adesea normală (numărul leucocitelor este normal, în lipsa suprainfecţiei bacteriene.). Evidenţierea agentului etiologic se face prin diagnosticul de laborator – prin teste rapide de gripă (din secreții nazofaringiene) sau teste serologice (care evidențiază anticorpi specifici prin tehnici de tip ELISA). Altfel, examenul direct se face cu ajutorul microscopiei electronice şi imunoflorescenţei. Cultivarea probelor obținute din secreții respiratorii (sau de fragment de plămân obținut la necropsie) se face pe culturi celulare de rinichi de maimuţă sau prin inocularea oului de găină embrionat sau a animalelor de laborator.

Vaccinul gripal. Cine trebuie să se vaccineze anti-gripal?

Vaccinul gripal sezonier conține 3 tulpini virale (2 de virus gripal A și 1 de virus gripal B) cele mai circulate și este de 2 tipuri:

  • inactivat, care se administrează intramuscular. Vaccinul conține doar antigene de virus gripal inactivat și declanșează formarea de anticorpi protectori după 2 săptămâni de la imunizare. Este recomandat tuturor adulților și copiilor peste 6 luni. Pentru vârstnicii peste 65 ani este disponibil și un vaccin cu doză crescută (hi-dose). Există și vaccin gripal pentru administrare intradermică. Tulpinile conținute în vaccinul din acest sezon sunt A/H1N1, A/H3N2 și B (Victoria), după indicațiile OMS (Global Influenza Surveillance Network).
  • viu-atenuat, care se administrează intranazal (Live Attenuated Influenza Vaccine, LAIV). Vaccinul conține un virus gripal slăbit, atenuat, care nu produce manifestările de boală dar stimulează sistemul imun să producă anticorpi protectori. Vaccinul viu-atenuat este aprobat pentru persoanele sănătoase cu vârsta cuprinsă între 2-49 ani, cu excepția gravidelor. Gravidele trebuie imunizate cu vaccinul injectabil (care conține virus inactivat) și nu cu vaccinul sub formă de spray nazal (care conțin virus viu atenuat).

Actualmente, vaccinarea anti-gripală este recomandată tuturor personelor peste 6 luni, dar cu prioritate categoriilor de risc – personal medical, gravide, vârstnici, copii mici, persoane care lucrează cu publicul, pacienți cu boli cronice (respiratorii, cardiovasculare, metabolice), contacți ai celor cu risc de complicații precum și cei care au grijă de copiii mici (în special sugari sub 6 luni, care nu pot fi vaccinați). OMS recomandă ca protecția prin vaccinare să acopere cel puțin 30% din populație.

Imunitatea după vaccinare începe să se dezvolte după 2 săptămâni, devine maximă la 3-4 săptămâni și scade treptat până la dispariție în decurs de 6 luni. Vaccinul gripal trebuie făcut în fiecare an. Vaccinarea nu oferă protecție 100% împotriva gripei deoarece pacientul se poate infecta cu o tulpină gripală care nu este inclusă în vaccin. Protecția oferită de vaccin este de circa 90% în cazul adulților sănătoși și de 70 pentru copiii mici și vârstnici.

Cine NU trebuie să se vaccineze anti-gripal?

Vaccinul gripal este contraindicat sugarilor sub 6 luni, celor cu alergie la ou, boli acute febrile, istoric de reacție severă la o vaccinare anti-gripală anterioară (sau sindrom Guillain-Barre).

Când trebuie făcut vaccinul gripal?

Sezonul de infecții gripale începe din octombrie și continuă până în aprilie-mai, însă vârful epidemiei este atins în ianuarie (pentru emisfera nordică). Vaccinarea antigripală se recomandă să fie începută odată cu intrarea în sezonul rece, în octombrie-noiembrie.

Efecte adverse ale vaccinării antigripale

Majoritatea efectelor adverse sunt ușoare și se remit rapid – reacții locale (roșeață și durere la locul injectării), febră ușoară, cefalee, tuse, dureri musculare. Există un risc de 1-2 cazuri la 1 milion de apariție a sindromului Guillain-Barre.

Cum se previne gripa?

Pentru prevenirea infecției gripale se recomandă intensificarea regulilor de igienă personală (spălat pe mâini), folosirea batistei personale pentru tuse şi strănut, creșterea consumului de fructe și legume, evitarea aglomerațiilor, a automedicaţiei și a contactului de bolnavi. Cea mai bună metodă de prevenire a gripei este vaccinarea anti-gripală. Mai multe despre prevenirea gripei puteți citi aici.

Cum se tratează gripa?

Tratamentul pentru gripă este în majoritatea cazurilor simptomatic: repaus la pat, consum crescut de lichide, antitermice și analgezice (atenție, aspirina nu se administrează la copii din cauza riscului de sindrom Reye). Antibioticele nu au niciun efect, pentru că este vorba despre o viroză. Se recomandă tratament cu antibiotice doar în cazul unor suprainfecţii bacteriene.

În cazuri selecționate se apelează la tratament cu medicamente antivirale. Se folosesc două clase de medicamente antigripale: inhibitori ai decapsidării (amantadina şi rimantadina) şi inhibitori ai neuraminidazei (zanamivir şi oseltamivir). Virusul gripal capătă rapid rezistenţă la medicamentele antivirale.

Pandemii de gripă

Pandemii de gripă ce au marcat istoria omenirii:

  • 1918: gripa spaniolă, cel mai devastator episod epidemic al modernităţii. A fost cauzată de o formă a virusului H1N1. Cel de-al doilea val pandemic (toamna lui 1918) a făcut 40.000.000 victime în întreaga lume.
  • 1957: gripa asiatică a ucis 2 milioane de persoane. A fost cauzată de o forma umană de virus H2N2, combinată cu un virus transmis de gâştele sălbatice.
  • 1968: un virus localizat prima data în Hong Kong, cunoscut drept H3N2, a făcut aproape un milion de victime
  • 2003: epidemia SARS (sindromul acut respirator sever) cauzată de virusul aviar H5N1.
  • 2009: pandemia de gripă porcină, cu virusul gripal A/H1N1

Referințe: CDC

Add comment


Security code
Refresh