Persoanele care au amputa?ii de membre descriu adesea senza?ia vie (?i uneori dureroas?) c? segmentul corporal respectiv este înc? ata?at de corp.
Această impresie definește conceptul de membru fantomă, care se referă nu numai la brațe sau picioare, ci și la organe care au fost îndepărtate chirurgical – ex. apendice, colecist, sân sau dinte. Senzația de membru fantomă este descrisă de circa 2 din 3 pacienți cu amputații și din păcate este de multe ori dureroasă, ceea ce interferă mult cu viața unui pacient și așa cu dizabilități. Durerea este intermitentă, agravată de stress psihoemoțional și de schimbările de vreme, mai frecventă în primele luni după amputație. Durerea fantomă (percepția dureroasă legată de un membru/organ care nu mai este atașat fizic de corp) nu trebuie confundată cu durerea la nivelul bontului de amputație.
Când și de ce apăre senzația de membru fantomă?
Membrul fantomă poate apărea după o amputație, avulsie de nerv, paralizie sau în cazul lipsei congenitale a unui membru (amelie).
Inițial, s-a crezut că senzația de membru fantomă este cauzată de iritarea terminațiilor nervoase, cu formarea de neuroame. Testul terapeutic a infirmat însă această ipoteză, tratamentele adresate acestei teorii eșuând în a ameliora senzația dureroasă de membru fantomă. Ulterior s-a propus alt mecanism, și anume reorganizarea cortexului somatosenzitiv. Actualmente există multe alte teorii cu privire la patogeneza membrului fantomă (neuromatrix, remapping cortical), unele care se țintesc mai mult asupra sistemului nervos periferic și altele asupra sistemului nervos central. Este larg acceptat faptul că durerea apare ca urmare a unui conflict între analizatorul vizual (care vede că membrul lipsește) și memoria proprioceptivă (care știe că membrul există atașat corpului).
Semne și simptome
Pacienții simt membrul amputat ca și cum ar face parte în continuare din corpul lor și s-ar mișca împreună cu celelalate membre. Pe lângă durerea neuropată, pacienții mai pot acuza senzație de căldură locală, prurit, parestezii, constricție, furnicături sau amorțeală. De multe ori, membrul amputat este simțit mai scurt.
Tratament
- medicamentos: antidepresive (amitriptilină), antiepileptice (carbamazepină), opioide, ketamină
- stimulare cerebrală profundă, stimulare spinală
- alte terapii: acupunctură, hipnoză, biofeedback, cutie cu oglinzi (mirror-box, Ramachandran et al), interfețe de realitate virtuală
Și pentru final un video în care House folosește terapia cu mirror-box
Terapia mirror-box a fost prezentată și într-un episod din Grey's Anatomy (S09E12):
Foto: rowlandmanthorpe.com