Sindromul Ortner sau sindromul cardiovocal define?te paralizia nervului laringeu recurent stâng din cauza unei patologii cardiovasculare.
Sindromul a fost descris pentru prima oară în 1897 de austriacul Ortner.
Cauza o reprezintă cel mai adesea compresia nervului laringeu recurent stâng de către atriul stâng dilatat (în stenoza mitrală) sau artera pulmonară dilatată (în hipertensiunea pulmonară). Alte cauze pot fi un anevrism de aortă toracică, tumori mediastinale, arteră subclavie aberantă (variantă anatomică rară de origine a arterei subclavii stângi sau drepte) sau alte anomalii congenitale ale arcului aortic.
Clinic se manifestă prin răgușeală (disfonie), însoțită de semnele și simptomele bolii cardiovasculare.
La examenul ORL se poate constata paralizie unilaterală de coardă vocală.
Diagnosticul necesită imagistică cardiacă (ecocardiografie, CT toracic) pentru evidențierea unei boli cardiovasculare drept cauză a disfoniei.
Tratamentul este chirurgical, adresat bolii cardiace de bază. Tratamentul medical al bolii cardiovasculare nu ameliorează semnificativ disfonia.
Prezentări de caz de sindrom Ortner sunt disponibile pe NEJM și Școala de Vară SRMI.
Sindromul Ortner II sau angina abdominală definește durerea abdominală postprandială care apare la pacienții cu ischemie mezenterică.
Referințe: Orter’s syndrome: a radiological diagnosis