Ovarele sunt două organe pereche care fac parte din sistemul reproducator feminin, al căror rol constă în eliberarea lunară a unui ovocit și în secreția de hormoni feminini.

Numeroase afecţiuni, de la chisturi benigne la tumori canceroase, pot evolua cu durere ovariană. Aceasta este resimţită la nivelul abdomenului inferior, sub nivelul ombilicului, la nivelul uneia sau ambelor fose iliace, având caractere diferite. Durerea de ovare poate fi acută sau cronică. Durerea acută survine brusc, este intensă şi dispare în scurt timp. Durerea cronică se instalează treptat, este difuză şi mai uşor suportabilă, putând persista chiar şi câteva luni. Durerea ovariană poate fi continuă sau intermitentă, se poate agrava în cursul anumitor activităţi (exerciţii fizice, contact sexual, micţiune). Ca şi intensitate, poate fi abia sesizabilă sau atât de severă încât să interfere cu activitatea cotidiană obişnuită. Sarcina ectopică, tumorile şi chisturile ovariene pot evolua cu dureri ovariene de intensitate mare. Există opinii că unele alimente interferă cu intensitatea durerii ovariene; Alimentele care agravează durerea ovariană sunt: usturoiul, ceapa, cafeaua, afinele, pepenele roşu, broccoli. Evitarea consumului acestor alimente poate ajuta la ameliorarea durerilor.

Cauze ale durerii de ovare

• Ovulaţia – În perioada ovulaţiei, femeile pot resimţi o durere violentă la nivelul unuia dintre ovare. Aceasta poartă numele de mittelschmertz şi apare de obicei la mijlocul ciclului menstrual. Substratul fiziologic îl constituie ruptura folicului şi eliminarea unui ovocit, în scopul unei eventuale fertilizări. Termenul de mittelschemrtz este de origine germană, semnificând „durere de mijloc”, deoarece apare aproximativ la jumătatea ciclului menstrual. Durerea asociată ovulaţiei nu poate fi prevenită. Dacă aceasta este intensă şi interferă cu calitatea vieţii, se pot administra contraceptive orale care previn declanşarea ovulaţiei.
• Dismenoreea – Majoritatea femeilor resimt crampe abdominale inferioare în perioada menstruaţiei. Pentru ameliorarea acestora se pot administra analgezice orale, de tipul AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), cum este ibuprofenul. Atenție însă la efectele adverse ale acestor medicamente.
• Durerea ovariană în sarcină – Femeile însărcinate pot experimenta dureri pe care nu le-au mai simţit înainte. Orice durere apărută la nivelul adomenului inferior, regiunii pelvine, ovarelor sau vaginului trebuie raportată medicului ginecolog. Femeile însărcinate care resimt dureri ovariene în primul trimestru trebuie să meargă la ginecolog, deoarece durerile pot sugera prezenţa uneia dintre următoarele afecţiuni: sarcină ectopică, avort spontan, fibrom uterin, avort septic. Durerea apărută în ultimul trimestru de sarcină poate fi atribuită tracţionării ligamentului rotund al uterului. Femeile care au suferit în antecedente o operaţie de cezariană pot dezvolta adeziuni în jurul cicatricii uterine. Pe măsura creşterii fătului, ţesutul cicatricial şi adeziunile formate pot produce dureri, interpretate greşit ca fiind de cauză ovariană.
• Chisturile ovariane – Sunt foarte frecvente, în special în perioada reproductivă din viaţa unei femei. În cele mai multe cazuri, chisturile ovariene sunt asimptomatice, dar în cazul rupturii sau sângerării ele se pot manifesta cu durere. Ruptura unui chist ovarian poate fi consecinţa efortului fizic intens, traumatismelor sau a contactului sexual. Durerea din ruptura de chist ovarian dispare de la sine de obicei în decurs de o săptămână. Sângerarea unui chist ovarian se produce în interiorul acestuia, transformându-l într-un chist solid. Hemoragia unui chist ovarian se rezolvă de la sine în decurs de 1-2 luni, fără a apărea complicaţii sau a fi necesară vreo intervenţie terapeutică. Durerea din chisturile ovariene poate fi însoţită de alte simptome: cicluri menstruale neregulate, durere la contactul sexual (dispareunie) sau la defecaţie, greaţă şi vărsături, balonare. Chisturile ovariene se diagnostică la examenul ginecologic şi prin ecografie abdominală. În cele mai multe cazuri, chisturile ovariene nu necesită nicio intervenţie terapeutică, ci doar o atentă monitorizare. Ameliorarea durerii asociate chisturilor ovariene se poate obţine prin administrarea de pilule contraceptive. Pilulele contraceptive previn ovulaţia, reducând astfel apariţia de chisturi noi. Extirparea chisturilor ovariene se poate face prin laparoscopie. Chisturile de mari dimensiuni necesită efectuarea unei incizii abdominale mai mari, numită laparotomie.
• Endometrioza – La unele femei, ţesutul care căptuşeşte cavitatea uterină se dezvoltă ectopic. El se comportă la fel ca şi ţesutul endometrial de la nivel uterin, sub infleunţa ciclică hormonală: se măreşte şi sângerează lunar. Endometrioza se asociază cu apariţia de fibroze şi endometrioame, care sunt foarte dureroase. Endometrioza mai asociază şi menstre dureroase, durere la contactul sexual, menoragii şi infertilitate. Diagnosticul acestei afecţiuni se suspectează după efectuarea unei ecografii sau unui examen RMN, dar diagnosticul pozitiv se face doar prin laparoscopie şi biopsie. Tratamentul constă în administrarea de analgezice (ibuprofen), pilule contraceptive, agonişti de GnRH, extirparea chirurgicală prin laparoscopie sau laparotomie a ţesutului endometrial ectopic. Dacă ţesutul endometrial este extins se poate practica histerectomia (extirparea uterului şi uneori a anexelor).
• Boala inflamatorie pelvină (BIP) – Reprezintă o afectare a ovarelor (ooforită), uterului şi trompelor uterine (anexită), consecutivă bolilor cu transmitere sexuală, cum sunt N. gonorrhea şi Chlamydia trachomatis. Reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de durere pelvină la femei. Alte simptome ale BIP sunt: durere la contactul sexual, febră, secreţia vaginală abundentă, cicluri menstruale neregulate, diaree, vărsături, oboseală, disurie (micţiuni dificile). BIP se diagnostică prin examen ginecologic, teste sangvine şi de urină (pentru depistarea agentului etiologic al infecţiei), ecografie abdominală şi laparoscopie exploratorie. Tratamentul bolii inflamatorii pelvine constă în administrarea de antibiotice pentru eradicarea infecţiei. Tratamentul antibiotic trebuie administrat şi partenerilor sexuali ai femeii care suferă de BIP, în scopul prevenirii reinfectării.
• Sindromul ovarului restant. Intervenţia chirurgicală în care se extirpă ovarele se numeşte ooforectomie. Salpingo-ooforectomia bilaterală este o procedură chirurgicală în care sunt extirpate ovarele şi trompele de ambele părţi. În cazuri rare, o porţiune mică dintr-un ovar este neextirpată şi lăsată accidental în abdomen. Acest fragment ovarian poate creşte şi dezvolta chisturi dureroase. Sindromul mai poate fi însoţit şi de durere la contactul sexual şi micţiuni dificile. Prezenţa fragmentului ovarian restant se evidenţiază prin metode imagistice (ecografie, CT sau RMN). Tratamentul constă în laparoscopie sau laparotomie pentru extirparea fragmentului ovarian restant.
• Tumorile ovariene – Tumorile se pot dezvolta la nivel ovarian şi pot avea caracter benign sau malign. Prezenţa unei tumori ovariene poate fi suspectată în cazul apariţiei următoarelor simptome însoţitoare: balonare, senzaţie imperioasă de micţiune, indigestie, tulurări de tranzit (diaree sau constipaţie), inapetenţă, scădere sau creştere în greutate neintenţionată. Pentru evaluarea riscului de malignitate a unei tumori de ovar, se recomanda dozarea CA 125 sau a scorului ROMA. Existenţa unei tumori ovariene poate fi evidenţiată cu ajutorul testelor imagistice: CT, RMN sau PET (tomografie cu emisie de pozitroni). Tratamentul tumorilor ovariene este multimodal, constând în asocierea chirurgiei cu chimioterapia şi radioterapia, în funcţie de stadializare.
• Torsiunea de ovar – Durerea din torsiunea de ovar este intensă, severă, cu debut brutal şi poate iradia în tot abdomenul. De obicei un chist ovarian creşte foarte mult în dimensiuni, producând torsiunea ovarului de aceeaşi parte. Dacă tensiunea din ovar duce la oprirea ciruslaţiei sangivne, intervenţia medicală imediată este esenţială nu doar în a salva ovarul afectat, ci chiar viaţa femeii.
• Alte cauze de durere – Deşi durerea pare să fie de cauză ovariană, în apariţia ei sunt implicate afecţiuni ale altor organe. Durerea de la nivelul organelor reproducătoare poate fi uşor confundată cu durerile apărute în alte afecţiuni din sfera abdominală sau pelvină: constipaţie, colită, diverticulită, apendicită, infecţii de tract urinar, nefrolitiază, colecistită etc. Citește și despre alte cauze de durere abdominală joasă.